QWAN KI DO – VÕ ĐÀI
Confruntările între practicanții de arte marțiale au avut loc încă din cele mai vechi timpuri. Într-adevăr, odinioară, pentru a măsura eficacitatea practicii artelor marțiale, în școlile tradiționale aveau loc evaluări ale nivelului de cunoștințe, sancționate prin probe de luptă. Pregătirea pentru lupte era foarte dură în acele vremuri. Fie că era vorba de simpla luptă cu mâinile goale, cu arme feudale sau chiar cu mâinile goale împotriva armelor albe, se cerea nu doar un nivel înalt de calitate tehnică, ci și îndemânare și o forță fizică importantă. Toate aceste forme de luptă nu cunoșteau reținere și, bineînțeles, nu exista nicio protecție destinată să-l păstreze pe practicant în acea epocă, doar eficacitatea era la ordinea zilei. Deoarece în acele vremuri îndepărtate armele de foc nu apăruseră încă, mijloacele de confruntare se bazau pe exploatarea forței fizice și a rezistenței, ceea ce justifică o pregătire cât mai avansată posibil atât în domeniul tehnic, cât și fizic. Numărul răniților de gravitate diversă, uneori chiar decesele, a justificat dezvoltarea formărilor în medicina tradițională destinată practicanților de arte marțiale.
În plus, în acele vremuri îndepărtate, sătenii care locuiau în cătune izolate trebuiau să facă față în mod regulat bandelor de jefuitori și bandiților de pe drumurile mari. Datorită intervenției cavalerilor rătăcitori „Hiêp Sĩ” sau a justițiarilor poporului „Dũng Sĩ”, proveniți în majoritate din școli de arte marțiale renumite, o anumită siguranță era totuși asigurată populațiilor locale. Datoria acestor bravi cerea menținerea permanentă a celor mai înalte calități tehnice și fizice.
În Vietnam, în timpul dinastiei „TRẦN” din secolul al XII-lea, a fost creat „Giảng Võ Đường” (Universitatea artelor marțiale) pentru a selecta cei mai buni luptători din școlile de arte marțiale ale țării, în vederea formării unor corpuri de elită în serviciul regatului. Tot în această perioadă, Vietnamul a fost singura țară din regiune care a reușit să țină invazia mongolă în afara granițelor sale.
La finalul „Giảng Võ Đường”, a fost înființat „Võ Trường” (arena artelor marțiale), pentru ca evaluările viitorilor licențiați sau doctori în arte marțiale să poată avea loc în fața autorităților competente și a publicului. Diferite probe de luptă erau organizate.
Cum a luat naștere « VÕ ĐĀI » ?
În cadrul « Võ Trường », pentru toate luptele corp la corp și luptele fără arme, judecătorii au pus în aplicare un « VÕ ĐĀI » (pentru a vizualiza și evalua mai bine eficacitatea loviturilor):
- VÕ = Artă Marțială;
- ĐĀI = o tribună, o scenă, un ring.
VÕ ĐĀI înseamnă literal: platformă pentru luptele de arte marțiale.
De-a lungul secolelor următoare, dinastiile vietnameze succesive au continuat să sprijine « Giảng Võ Đường » născut sub dinastia « TRẦN ». În timpul dinastiei NGUYÊN (1802-1945), împăratul Gia Long (1802-1820), dorind să impresioneze regele « Siam » (Thailanda), nu a ezitat să organizeze un duel singular între unii dintre cei mai renumiți ofițeri.
Thày Chưởng Môn PHẠM Xuân Tòng și termenul generic « VÕ ĐĀI »
În respectul Tradiției și al culturii vietnameze, Thày Chưởng Môn PHẠM Xuân Tòng a ales să folosească termenul generic « VÕ ĐĀI » din mai multe motive. Pe de o parte, pentru a oferi un spectru mai larg de posibilități tehnice în luptele de QWAN KI DO VÕ ĐĀI, și pe de altă parte, pentru a permite practicanților care doresc să își depășească limitele fizice în condiții mai extreme. De altfel, acest obiectiv se apropie de probele de lupte care aveau loc în cadrul « Võ Trường » din vremurile de demult.
QWAN KI DO VÕ ĐĀI devine astfel denumirea specifică a unei probe de luptă, proprie QWAN KI DO, și strict rezervată practicanților săi.