Radacinile QWAN KI DO-ului

Istorie

QWAN KI DO-ul este o Arta Martiala cu vechi traditii dar in acelasi timp si una dintre cele mai moderne metode de lupta. La baza acestui stil se afla cunostinte mostenite din China si Vietnam. Maestrul PHAM XUAN TONG a avut privilegiul de a fi elevul Maestrului de origine chineza Chau Quan Ky si al unchiului sau Maestrul Pham Tru. Astfel a reunit in metoda sa Qwan Ki Do cele doua curente de Arte Martiale, cel chinez si cel vietnamez.

Influentele chinezesti

Stilurile chinezesti

Timp de 15 ani Maestrul PHAM XUAN TONG a fost elev al scolii VO DUONG HO HAC TRAO condusa de Maestrul CHAU QUAN KI. Aici el si-a desavarsit studiul in stilurile martiale chinezesti. Astfel a putut studia stilurile He Pai, stilul etniei Hakka, Thieu Lam Nam Phai (Shao Lin Nan Pai), Nga Mi Phai (O Mei Pai), si Chau Gia Duong Lang Phai (Tang Lang Nan Pai), stilul mantrei religioase sau al calugaritei.

Stilul NGA MI PHAI

(EMEI PAI)

Denumirea acestui stil (Nga Mi Pai sau Emei Pai) vine de la provincia Nga Mi Son (Emeishan) din Tu Xuyen (Sichuan), o zona situata in centrul Chinei, la inaltimi de peste 3000 de metri. Drumul anevoios dintre Chengdu si Leshan este presarat cu numeroase temple, unul mai frumos ca altul. Pe varful cel mai inalt al acestui lant muntos se afla un vestit templu numit "Piscul de Aur".

Acest templu dateaza din secolul al doilea E.N., din timpul dinastiei Dong-Han, cand templele taoiste erau foarte numeroase. Mai tarziu, in timpul dinastiei Duong-sau Tang (589 - 960 E.N.), budismul s-a dezvoltat vertiginos iar templele din Emeishan au cunoscut o perioada de inflorire. In aceste vechi temple, calugarii au descoperit importanta exercitiului fizic pentru transcenderea spirituala. De aceea practicarea exercitiilor energetice cum este Chi Cong-ul precum si antrenamentele de Arte Martiale Vo Thuat au fost introduse in programul zilnic al calugarilor.

Cronicarul chinez Ngo Thu, foarte cunoscut in vremea sa, a mentionat in manuscrisul sau "Thu Ty Luc" despre un manual pentru practicarea exercitiilor de Nga Mi Phai, intocmit de venerabilul calugar Pho An. In timpul dinastiei Tanh Tsing (1644 - 1911), stilul Nga-Mi reprezentat de vestitul calugar Bach Mi Dao Nhan din Emeishan (omul cu sprancene albe) s-a raspandit in toata regiunea Sichuan, in timp ce numarul total de stiluri practicate pe atunci in regiune a ajuns la aproximativ 300. Regiunea Sichuan este cunoscuta si pentru practicarea luptelor libere (Da Loi Dai), lucru care a impulsionat concurenta pentru suprematie intre diferitele stiluri de Arte Martiale.

Stilul NAM QUYEN

(Shaolin Nan Pai)

Acest stil (Nam Quyen) s-a dezvoltat la sfarsitul sec.17 in timpul dinastiei Thanh sau Tsing (1644 - 1911), fiind practicat pe valea sudica a raului Truong Giang, in provinciile Phuc Kien, Quang Dong, Quang Tay, Chiet Giang, Ho Nam, Ho Bac, Tu Xuyen, Giang To. Nam Quyen este bine structurat avand foarte multe exercitii de antrenament.

Nam Quyen in provincia Quang Dong

Aici, acest stil era practicat de clanurile Hong Gia, Luu Gia, Ly Gia, Mac Gia, fiind cunoscut si sub denumirea "Ngu Dai Luu Phai" (stilul celor cinci mari scoliNam Quyen in provincia Quang Tay

Nam Quyen in provincia Phuc Kiên sau Nam Quyên Thiêu Lâm (Shao Lin Nan P`ai)

Printre tehnicile celebre (Ngu Hinh Quyen) ale acestui stil, se pot enumera Long (dragonul), Xa (sarpele), Ho (tigrul), Bao (pantera), Hac (Cocor), Su Quyen (deplasarea leului), etc., si aceasta fara a mai trece in revista si stilurile existente in alte regiuni.